Glaucomul este o afecţiune oculară gravă, care netratată poate să determine diminuarea ireversibilă a vederii până la orbire. În termeni populari el este denumit „apa neagră”. În stadii incipiente, distrugerea progresivă a fibrelor nervului optic este asimptomatică şi nedureroasă şi de multe ori glaucomul este diagnosticat în stadii avansate.
Despre această gravă afecţiune am solicitat mai multe amănunte unui expert în domeniu, dr. Viorela Popescu – Medic Primar Oftalmolog, Clinica Liberty Medical Center, Ştefăneştii de Jos, Ilfov.
„Există mai multe tipuri de glaucom, dintre care cel cu unghi deschis este cel mai frecvent”, a explicat dr. Viorela Popescu. „Există numeroşi factori de risc, cum ar fi: istoric familial de glaucom, vârstă (incidenţă crescută peste 60 de ani), miopia, factor rasial, tratamentul prelungit cu corticosteroizi.
Cel mai important factor de risc este presiunea intraoculară crescuta, dar măsurarea presiunii intraoculare nu este suficientă pentru a pune diagnosticul de glaucom. Foarte important este şi aparatul cu care se măsoara presiunea intraoculară, ştiut fiind că aparatele non contact (cu jet de aer) pot să indice o presiune fals crescută.
Potrivit dr. Viorela Popescu, o presiune intraoculară crescută impune completarea investigaţiilor cu perimetria computerizată (pentru depistarea modificărilor de câmp vizual), analiza nervului optic şi a grosimii stratului de fibre nervoase retiniene, pentru a pune diagnosticul de glaucom. Aceste investigaţii sunt necesare in momentul diagnosticului, dar şi periodic pentru urmărirea evoluţiei bolii.
Un aspect foarte important al bolii glaucomatoase este faptul că majoritatea pacienţilor este asimptomatică, nu are nicio acuză. De aceea glaucomul a fost denumit „hoţul tăcut al vederii”. Pot să apară şi dureri de cap, înceţoşarea vederii, halouri în jurul surselor de lumină în funcţie de tipul de glaucom.
„Există mai multe tipuri de tratament pentru glaucom. Tratamentul medicamentos constă în administrarea de picături în sacul conjunctival pentru tot restul vieţii. Există mai multe tipuri de picături antiglaucomatoase care se recomandă dupa o anamneză detaliată a pacientului, luându-se în considerare şi eventualele afecţiuni sistemice asociate ale acestuia. Acestea se administrează o dată sau de mai multe ori pe zi. Terapia laser poate fi aplicată pacienţilor de primă intenţie, sau asociată cu celelalte metode terapeutice. Intervenţia chirurgicală pentru glaucom crează un «tunel» care permite lichidului să se scurgă din ochi în spaţiul subconjunctival, scăzând astfel presiunea intraoculară, dar nu are ca rezultat îmbunătăţirea vederii”.
Glaucomul este a doua cauză de orbire la nivel mondial, spune dr. Viorela Popescu, care adaugă că această afecţiune este încă nediagnosticată la 50% dintre pacienţi.
„Este o boală progresivă care durează toată viaţa şi pentru care nu există încă niciun tratament care să îl poată vindeca. Singura metodă de depistare a acestei boli viclene sunt controalele periodice la medicul oftalmolog.
Pentru păstrarea unei cât mai bune vederi pacientul trebuie să înţeleagă gravitatea bolii şi să respecte cu stricteţe atât tratamentul prescris şi modul de administrare, cât şi graficul controalelor pentru monitorizarea evoluţiei bolii.
Pacientul glaucomatos trebuie luat în evidenţă şi de către medicul de familie care asigură pacientului tratamentul compensat, ştiut fiind că majoritatea medicaţiei antiglaucomatoase este gratuită.
Printr-o bună colaborare între medicul oftalmolog, medicul de familie şi pacient de cele mai multe ori se pot preveni efectele nedorite ale acestei boli perfide”, mai adaugă specialistul.
Articol realizat cu sprijinul Dr. Viorela Popescu – Medic Primar Oftalmolog, Clinica Liberty Medical Center – Ştefăneştii de Jos, Ilfov
